Despre miere

Mierea si polenul sunt esentiale pentru albine deoarece asigura supravietuirea acestora.

Mierea se formeaza in interiorul asa numitului stomac al albinei ca urmare a actiunii unei enzime specifice.
Pentru a produce un kilogram de miere, o albina trebuie sa execute 60000 zboruri.
Ar trebui sa iei acest lucru in considerare atunci cand urmeza sa mananci urmatoarea felie de paine cu miere. Dar nu doar la asta ci si la faptul ca mierea este una dintre cele mai fascinante surse de hrana. Pe langa zahar mierea contine si proteine, vitamine, minerale, enzime acizi organici si un numar mare de componenti antibiotici activi.
Din aceasta cauza mierea poate sa previna si sa vindece diverse boli.
Puteti citi mai multe despre acestea in capitolul intitulat mierea ca si medicament.

CITESTE "Despre miere"

Mierea de padure (miere de mana)

Informatii intereseante despre mierea de mana.

Ce contine mierea de mana?

Provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste produse insa pierd foarte multa energie la un asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori Pentru consumul uman are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un bactericid foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogata in saruri minerale decat cea florala), calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea sintetica. Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.
Mierea de mana contine, Carbohidrati = 90 - 95 %, Proteine = 0,2 - 1,8 %,Minerale, acizi organici, vitamine, etc. aprox. 5 %
Carbohidrati:Glucoza,Fructoza (si aproape deloc zaharoza),Mierea de mana contine peste 18 % trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.) Uleiuri esentiale,da arome specifice fiecarui tip de miere de mana.

Rasini:,Gama-pinena, Beta-pinena, Felandrena, Anisidina, Aldehida capronica

White si colab. (1962) au dat urmatoarea compozitie a mierii de mana (citat din “The Hive and the Honey Bee”

Apa	16.3 %
- Fructoza	31.8 %
- Glucoza	26 %
- Sucroza	0.8 %
- Maltoza	8.8 %
- Melezitoza	2.3 %
Zaharuri superioare	4.7 %
- pH	4.4 %
- Acizi liberi (mEq/kg)	49.1
- Lactone (mEq/kg)	5.8
- Aciditatea totala (mEq/kg)	54.9
Cenusa	0.74 %
- Nitrogen	0.1%
- Diastaza (mEq/kg)	31.9 %

Este important sa stim ca mierea de mana contine mai multe minerale, mai multe uleiuri esentiale si o aroma mai puternica fata de celelalte tipuri de miere
Proprietatile farmacologice ale mierii de mana, actiuni, efecte proprietatile mierii de mana sunt asemanatoare cu cele obtinute din alte flori.Totusi, mai ales datorita bogatei sale compozitii in minerale si in bioflavonoide, mierea de mana are urmatoarele proprietati:

• Antiinflamatoare
• Antioxidant
• Stimuleaza regenerarea epiteliilor, endoteliilor si a membranelor celulare
• Depurativ
• Imunostimulant
• Laxativ
• Boli infectioase
• Afectiunile sistemului imun
• Boli bacteriene
• Bolile intestinului gros
• Boli legate de prezenta diferitelor toxine in organism
• Boli dermatologice
• Boli degenerative
• Boli legate de inflamatii

Deci, trebuie sa retinem ca, mierea de padure sau de mana contine mult mai multe minerale decat celelalte tipuri, de aceea este frecvent recomandata in tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, in osteoporoza si afectiuni articulare la adulti si varstnici. Mierea de padure este utila si persoanelor cu un sistem imunitar slabit.

Aici puteti gasi diverse Tratamente cu miere de albine

CITESTE "Mierea de padure (miere de mana)"

Obtinerea mierii

Mierea este un produs apicol obtinut prin transformarea si prelucrarea nectarului sau manei de catre albine si depozitat in celulele fagurilor pentru a constitui hrana populatiei din stup. Obtinerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent si din trecut.

Producerea mierii de catre albine este un proces complex de transformare a materiei prime in miere, incepand cu recoltarea si terminandu-se cu capacirea celulelor din faguri. Albinele lucratoare recolteaza nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) si le inmagazineaza un timp in gusa, unde sunt amestecate cu saliva, iar la sosire transfera continutul zaharat albinelor din stup, care il prelucreaza in continuare, pana se obtine produsul finit.

CITESTE "Obtinerea mierii"

Mierea naturala

Mierea este usor sensibila la caldura, de aceea ar trebui sa fie depozitata intr-un recipient larg plasat intr-un dulapior. Depozitarea mierii in frigider nu este un lucru practic, deoarece aceasta se intareste. Daca mierea este depozitata o perioada indelungata de timp se cristalizeaza.

---

Imediat dupa extragere, mierea este intotdeauna clara si lichida. Acest lucru se datoreaza, continutului ridicat de fructoza, care si face ca unele sortimente, cum ar fi salcamul sa ramana permanent in stare lichida. Daca contintul de glucoza este mai mare decat cel de fructoza, mierea va cristaliza, la temperaturi sub 18°C.
Cristalizarea mierii este un proces natural, care atesta autenticitatea produsului, insa ATENTIE : Mierea de salcam nu cristalizeaza, daca este pura, fara alte adaosuri din alte sortimente. Este de subliniat faptul ca, mierea cristalizata are exact aceleasi calitati ca si cea lichida. Multe persoane prefera mierea cristalizata, deoarece este mai usor de intins pe paine. Daca ea cristalizeaza, se introduce pur si simplu intr-un vas cu apa calda si se tine pana cand cristalele se dizolva, dar cu atentie pentru a nu ajunge sa fiarba sau sa se supraincalzeasca.

Cumparam miere veritabila ori falsa? Nu mai este nevoie sa convingem pe nimeni cit de sanatos este consumul regulat de miere de albine. Dar stim cum trebuie aleasa si consumata mierea?

Din pacate, exista multe metode de falsificare a mierilor. In afara de hranirea familiilor de albine cu melasa, ce-a mai josnica metoda este aceea de a fierbe zahar in infuzia unor plante, pina cind fiertura este adusa la consistenta mierii. O falsificare destul de uzitata este hranirea masiva a albinelor cu sirop de zahar in diverse concentratii. De aceea, in borcanele imbietoare de pe tarabele pietelor, poate fi miere veritabila ori falsa. Cumparatorul trebuie sa stie macar atit: mierile false nu zaharisesc, in timp ce toate mierile veritabile cristalizeaza (in afara de mierea de mana si cea de salcam!). In unele cazuri, cumparatorul este imbiat cu miere de fenicul ori de zmeur cind cere miere de salcim (culorile lor sint apropiate), iar mierea de floarea-soarelui poate trece drept miere poliflora (cea mai valoroasa din punct de vedere terapeutic).

Daca va cumparati o miere cristalizata, acest aspect oferindu-va garantia ca mierea este veritabila si doriti sa o mincati in stare lichida sau sa o folositi ca indulcitor in diferite ceaiuri, dl Andritoiu recomanda ca lichefierea sa se faca la temperaturi care sa nu depaseasca maxim 40°C: Sa nu uitam ca, mierea este produsa la temperaturi care nu depasesc 35 - 37°C in interiorul stupului. Mierea nu este termostabila, iar temperaturile inalte distrug o multitudine de principii vitalizante. Cind temperatura de lichefiere depaseste 90°C, mierea este redusa la valoarea unui... zahar lichid.

Stie oricine ca in piete, pe tarabe, nu apare decit miere lichida. Aceasta, spune dl Andritoiu, ori este falsa, ori este bine fiarta. Nefericita este si "superstitia" cumparatorului, ca mierea cristalizata ar fi contrafacuta. De fapt, lucrurile stau exact invers! Stuparul stie ca lumea nu stie si, pentru a-si vinde marfa, incalzeste mierea la peste 90°C si aceasta nicicind nu va mai zaharisi. Dar nici nu va mai fi folositoare mai mult decit zaharul! Sa nu se uite inca un amanunt: daca mierea ar fi lichefiata la 40°C – temperatura acceptabila – indeosebi in zilele reci din piete ea ar cristaliza din nou.

Dar nici magazinele Apicola nu ofera miere zaharisita. Desi au un personal relativ calificat, greutatea cu care se manipuleaza o astfel de miere (ambalarea in recipientul cumparatorului), face ca mierea sa fie supusa temperaturi care o degradeaza. Mai mult, spune dl Andritoiu, soarele care "bate" pe tarabele pietelor scade valoarea terapeutica a mierii, aceasta fiind fotosensibila. Mierea este produsa in intunericul stupului si daca am face acestuia un perete de sticla, albinele l-ar opaciza imediat cu propolis. Stiu ele ce stiu! De aceea, este bine ca mierea sa fie expusa in ambalaje opace.

Asa ca, mierea terapeutica nu se cumpara nici din magazine si nici din piete, ci direct de la apicultor. Preferati mierea din stupinele stationare, departe de sursele poluante. Aceasta are o calitate superioara si datorita faptului ca este bine maturata (coapta) prin vinturare, deci are un plus de enzime fata de mierea recoltata din stupinele plecate "in pastoral". De multe ori, grabiti sa ajunga la alta sursa melifera, apicultorii nu mai asteapta ca albinele sa matureze si sa capaceasca mierea. Extrag o miere mult prea lichida si care, pentru a nu fermenta, este "uscata" in butoaie de tabla, la soare. Eliminindu-se surplusul de apa, mierea poate ajunge la consistenta celei vinturate natural. O astfel de miere nu va mai contine cantitatea normala de principii active, iar zaharul nu mai este invertit in monozaharide direct asimilabile decit partial.

Aici puteti gasi diverse Tratamente cu miere de albine

CITESTE "Mierea naturala"

Analiza mierii

Libertatea comertului cu produse alimentare naturale de calitate, protectia alimentatiei si sanatatii publice precum si asigurarea competitivitatii produselor alimentare se inscriu pe lista obiectivelor comisiilor internationale in domeniul alimentatiei si sanatatii publice.

Acestea, alaturi de evolutia noilor metode de analiza si a echipamentelor de laborator de inalta performanta, au determinat Uniunea europeana si nu numai (comisiile internationale de specialitate ale F.A.O. / O.M.S. Codex Alimentarius) si Uniunii Europene Comisia U.E. pentru Alimentatie) sa impuna noi conditii de garantie pentru produsele alimentare de origine animala, ceea ce presupune respectarea unor cerinte foarte stricte de calitate.

Industria mierii (care intra in aceasta categorie) se confrunta cu noi exigente si aceasta datorita sensibilitatii ei la o serie de factori de agresiune, si anume:

• poluarea mediului ambiant,
• nerespectarea tehnologiilor corecte de crestere si tratare a familiilor de albine,
• conditiile de productie,
• adaosurile de falsificare.

Nerespectarea parametrilor de calitate ai unui produs (indiferent de abatere si oricat de mica ar fi aceasta) afecteaza calitatea sa determinand :

1. modificarea pretului (la achizitie si respectiv desfacere),
2. iar in unele cazuri (in functie de gravitatea situatiei) respingerea lotului si refuzul comercializarii lui pe piata interna si internationala.

Controlul calitatii mierii (in general al produselor apicole) este reglementat la nivel international de:

• international de catre comisia F.A.O. / O.M.S. Codex Alimentarius Standard,
• regional (european) de catre Comisia Uniunii Europene pentru Alimentatie Directivele C.E.
• national de catre Ministerul Agriculturii, Ministerul Sanatatii si A.C.A. Romania prin: I.C.D.Apicultura, respectiv Complex Apicol Standarde nationale, Standarde de Firma, Legi, Ordine ale ministerelor de resort.
  

Normativele de calitate ale mierii se refera la: v

• natura, originea si compozitia mierii;
• reguli privind igiena mierii (sub forma Regulilor de Buna Practica) ;
• parametrii de calitate;
• controlul oficial al calitatii mierii;
• ambalarea si materialele cu care vine in contact mierea;
• etichetarea ambalajelor;
• depozitarea mierii;
• contaminantii mierii:

• Limitele maxime admise pentru metale grele (plumb, cadmiu, zinc, fier, mercur);
• Limitele maxime admise pentru pesticide;
• Limitele maxime admise pentru substantele medicamentoase de uz veterinar (in particular antibioticele) in miere; metode generale pentru analiza contaminatilor.

Nu intotdeauna exigentele celor trei niveluri de reglementari (international, regional Europa, national) sunt intotdeauna compatibile intre ele dar, normele nationale nu pot fi insa in contradictie mai ales cu cele europene.

In tabelul 1: prezentarea comparativa a celor mai importanti parametri de calitate (caracteristici fizicochimice) prevazuti de nromativele europene si internationale precum si valorile impuse de catre acestea.

Tabelul 1 PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE (caracteristici fizicochimice)

Parametrul	EU Standard (European Honey Directive of the European Honey Commission) International Standard	(Codex Alimentarius Standard of F.A.O. / O.M.S Commission)
Continutul de apa, % (g/g), maxim	21 g /100 g	21 g /100 g
Zahar direct reducator, exprimat in zahar invertit, (%, g/g), minim
Miere de flori	65 g / 100 g	65 g / 100 g
Miere de mana	65 g / 100 g	45 g / 100 g
Zahar usor hidrolizabil, exprimat in zaharoza, (%, g/g), maxim
General	5g/100g	5g/100g
Miere de mana	10g/100g	15g/100 g
Miere de salcam, lavanda, lucerna, portocal, rozmarin si dulcisor	5g/100g	15g/100 g
Substante insolubile in apa, % (g/g), maxim	0,1g/100 g	0,1g/100 g
Continutul de elemente minerale – cenusa, (%, g/g), maxim
General	0,6 g/100g	0,6 g/100g
Miere de mana	1g/100 g	1,2 g/100g
Continut de HMF, mg/kg, maxim	10 mg/Kg / (40)	10 mg/Kg / (40)
Indicele de culoare, mm pe scara Pfund
Miere de salcam, maxim	12	12
Miere de mana, minim	65	65

Este importanta cunoasterea acestor parametri de calitate dar si a cauzelor care determina modificarea valorilor lor si care conduc la nerespectarea unor clauze contractuale datorita deprecierii calitatii acestui produs apicol.

CITESTE "Analiza mierii"

Calitatea Mierii

Mierea nu trebuie sa contina corpuri organice sau neorganice straine de compozitia sa, cum ar fi: mucegaiul, insectele, fragmentele de insecte, puieti sau impuritati, cand mierea este comercializata ca atare sau utilizata in alt produs pentru consumul uman.

Calitatea organoleptica

Analiza senzoriala, ca metoda stiintifica de apreciere a proprietatilor organoleptice ale alimentelor, are un rol important in stabilirea autenticitatii produselor, fiind folosita indeosebi pentru compararea cu produsele de referinta, in clasificare si standardizare, precum si in decelarea prospetimii, defectelor si a altor neajunsuri mai greu sesizabile prin celelalte mijloace.
Desi analiza senzoriala este inca tributara aprecierii umane, avand un anumit grad de subiectivism, datorita profesionalizarii corpului de degustatori si interpretarii statistice, constituie un instrument util, iar in unele cazuri devine de neinlocuit in aprecierea calitatii. Principiile de analiza senzoriala a mierii de albine sunt redate in STAS 784/3 – 1989.
Mierea fluida se examineaza organoleptic, initial pe proba ca atare. Se noteaza daca prezinta spuma si/sau impuritati. Mierea se omogenizeaza cu ajutorul unei baghete de sticla pentru dispersia uniforma a impuritatilor in toata masa. Apoi, mierea se filtreaza printr-un tifon dublu la prima intrebuintare, se omogenizeaza si se lasa in repaus pentru eliminarea aerului inglobat, pana la limpezirea completa, dupa care se supune examenului organoleptic complet (aspect, consistenta, culoare, miros si gust).

Mierea cristalizata se examineaza organoleptic, initial pe proba ca atare. Se noteaza daca prezinta spuma si/sau impuritati, felul cristalizarii (incipienta, partiala sau totala) si caracteristicile cristalelor (fine, potrivite, grosiere). Borcanul cu miere inchis etans se supune fluidificarii prin incalzire la temperatura de 40...45 grade C, pana la topirea completa a cristalelor. Dupa racire se indeparteaza capacul, se omogenizeaza bine cu ajutorul unei baghete de sticla pentru dispersia uniforma a impuritatilor in toata masa.
Aspectul se apreciaza dupa gradul de transparenta pe care il prezinta mierea introduse intr-o epubeta de sticla incolora, cu diametrul de 16 mm, examinata in lumina directa a zilei. Se noteaza in mod detaliat diferitele nuante, ca de exemplu: transparent, stralucitor, opalescent, tulbure etc.
Consistenta se apreciaza dupa modul de curgere a mierii de pe o bagheta de sticla sau de pe o lopatica de lemn, precizandu-se starea respectiva: apoasa, fluida-subtire, fluida-vascoasa, cleioasa. Culoarea se apreciaza prin examinare vizuala directa, la lumina zilei, pe un fond alb, a mierii introduse intr-o eprubeta din sticla incolora, cu diametrul de 16 mm.
Mirosul si gustul se apreciaza prin mirosirea si gustarea probei. Se noteaza nuanta de aroma dominanta (pentru mierea poliflora) si intensitatea acesteia (pronuntata, bine evidentiata, moderata, discreta). De asemenea, se apreciaza intensitatea gustului dulce (pronuntat, bine evidentiat, moderat) si eventualele nuante secundare (acrisor, amarui, astringent, fad etc.). Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fara spuma, fara corpuri straine vizibile, culoare de la slab incolor pana la galben deschis, galben auriu, galben - portocaliu, galben -inchis, rubiniu, galben brun, brun - inchis, miros si gust specifice mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce, consistenta omogena, fluida, vascoasa, cristalizata.

Calitatea fizico - chimica

Conform STAS 784/3-1989, mierea de salcam si de mana se livreaza in trei calitati: calitate superioara, calitatea I si calitatea a II- a. Celelalte tipuri de miere se livreaza in doua calitati: I si a II-a.
Principalele caracteristici fizico-chimice la mierea de salcam, calitatea superioara sunt: apa, % max. 20; aciditate, ml NaOH sol.1N/100g max. 4; zahar reducator, exprimat in zahar invertit, %, min. 70; zahar usor hidrolizabil, exprimat in zaharoza, %, max 5; indice amilazic, min. 6,5; cenusa, %, max. 0,5,etc.
In afara principalelor componente mentionate mai sus, mierea de albine mai contine un ansamblu de compusi importanti, printre care: substante proteice (in medie 0,5% la mierea florala si doze putin mai mari la cea de mana); un spectru larg de microelemente (beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, nichel, argint s.a.); vitamine (B1, B2, B6, C, K, PP, H, s.a.); mici cantitati de acizi organici (malic, citric, lactic, oxalic, succinic etc.), gume vegetale numite impropriu dextrine, substante colorante si odorante etc. Calitatea igienica Cercetarile in domeniul microbiologiei mierii de albine sunt destul de sarace. Ca origine, microorganismele din miere provin din nectar si polen, din salile de lucru, de pe aparatele insuficient spalate sau de la ambalaje.
Drojdiile sunt prezente in numar mic in miere si sunt reprezentate mai ales de Saccharomyces melis, care se dezvolta in medii in care continutul in apa este mai mare de 20-25%, si Saccharomyces rosei, capabila sa fermenteze medii cu 60% glucide. Drojdiile pot sa produca defecte de natura microbiologica la mierea ce contine mai mult de 102 celule /g miere, pastrata la temperaturi mai mari de 150 C. Fungii filamentosi provin din contaminare cu praf, din apa de spalare a instalatiilor sau a recipientelor si, intr-o masura mai mica, de la albine. Daca ajung in miere in stare vegetativa sunt capabili sa metabolizeze glucidele, aminoacizii si chiar polenul, fiind responsabili de diverse modificari organoleptice (gust si miros de mucegai)

CITESTE "Calitatea Mierii"

Mierea=Medicina?

Mierea - primul medicament din istorie

Folosita cu succes de aproape cinci milenii in tratarea ranilor, mierea a fost inlocuita in secolul XX de antibioticele obtinute pe cale artificiala. Dupa numai cateva decenii, insa, medicii se vad nevoiti sa apeleze din nou la calitatile sale, in special datorita cresterii rezistentei agentilor microbieni la tratamentele cunoscute.

Nu este vorba de o revenire la medicina traditionala ci, pur si simplu, miere a se dovedeste, inca odata, a fi cel mai sigur si mai eficient antibiotic pe care omenirea l-a cunoscut vreodata. In fond, este singurul aliment care, in stare naturala, nu se strica niciodata. Au dovedit-o recipientele cu miere descoperite in mormantul faraonului Tutankhamon unde, substanta veche de peste 3300 de ani inca era comestibila.

Dovezi ale folosirii mierii in alimentatie dateaza de acum 10.000 de ani desi, este mai mult ca sigur faptul ca proprietatile acesteia erau cunoscute de oameni cu mult timp inainte. Cel mai probabil, mierea salbatica, alaturi de fructe si carne a constituit unul dintre primele alimente folosite de oameni.

Utilizarea acesteia in medicina este inregistrata pentru prima data in Egiptul antic, acum aproape 5000 de ani, intr-un tratat atribuit celui pe care tot mai multi istorici il considera adevaratul parinte al medicinei, Imhotep. Acesta descrie amanuntit tratamentele cu miere aplicate pe rani deschise muncitorilor egipteni, pe care ii coordona in constructia primelor piramide. Retetele sale, preluate de medici de-a lungul timpului, aveau sa ramana general valabile pana aproape de zilele noastre.

Nici Hippocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, cel al carui principal merit este de a fi pus bazele medicinei ca stiinta in lumea occidentala, nu a trecut cu vederea efectele curative ale mierii. In cele nu mai putin de 70 de lucrari care i se atribuie, Hippocrate mentioneaza calitatile antiinflamatorii ale acesteia si o recomanda in ceea ce avea sa fie primul tratat de medicina preventiva.

De fapt, mierea devenise atat de apreciata incat, in Roma antica, era folosita ca moneda de schimb, in locul aurului; obicei pastrat in unele tari, inclusiv Tarile Romane, pana spre sfarsitul Evului Mediu.



Proprietatile sale antimicrobiene aveau sa transforme mierea, printre altele, in cel mai cunoscut ingredient folosit in imbalsamarea cadavrelor. Unul dintre cele mai cunoscute exemple fiind cel al domnitorului Vlad Tepes, al carui cap a fost inchis intr-un vas cu miere si pastrat ca trofeu de catre sultanul Murad al II-lea.

Mierea in medicina moderna

Desi rolul sau fusese preluat de catre antibioticele obtinute pe cale artificiala, mierea are parte de o revenire puternica in medicina moderna, in mare parte datorita cresterii rezistentei agentilor patogeni la tratamentele cunoscute, se arata intr-un studiu efectuat de British Journal of Surgery. Proprietatile terapeutice ale mierii au revenit in ultimii ani in atentia medicilor odata cu esecurile in vindecarea ranilor, inregistrate de antibioticele artificiale, anunta medicii britanici. Acestia recomanda folosirea mierii ca agent antimicrobian inclusiv in cazul interventiilor chirurgicale: Mierea prezinta un numar mare de proprietati care fac din aceasta cel mai eficient remediu in combaterea infectiilor provocate de bacterii: concentratia mare de zahar, umiditatea redusa, acidul gluconic este cel care creaza un mediu acid si peroxidul de hidrogen. S-a dovedit ca mierea are un efect extrem de puternic si asupra inflamatiilor si umflaturilor.

Chirurgii britanici au descoperit ca mierea este extrem de eficienta si in tratamentele aplicate bolnavilor de diabet, studiile acestora aratand o scadere substantiala a cazurilor de amputare.(Tratamente cu miere) Cercetatorii au demostrat si ca rata de vindecare a plagilor prin tratamente cu miere este mult mai mare decat in cazul antibioticelor folosite pana acum, durata de sterilizare a unei rani deschise putand dura numai cateva zile.

"Cercetarile noastre arata clar ca toti chirurgii ar trebui sa ia in serios folosirea mierii in situatiile post-operatori, in special in cazurile in care tratamentele cunoscute nu dau rezultate", conluzioneaza Fasal Rauf Khan, coordonatorul studiului.

Mare parte din populatia lumii sufera de arsuri la stomac. Numai in SUA, una din 20 de persoane se confrunta cu acest neajuns. Doar ca putini stiu ca incetarea medicatiei in cazul acestei afectiuni face mai mult rau decat bine, simptomele devenind si mai urate decat inainte de inceperea tratamentului. Pentru a arata ca de vina sunt chiar medicamentele in cauza, cercetatorii au incercat aceste medicamente si pe oameni sanatosi, care nu aveau aceste probleme. Dupa incetarea "tratamentului", acestia s-au pomenit cu arsuri la stomac, conform npr.org. Vestea rea e ca aceasta "dependenta" se dezvolta in doar cateva zile. Medicamentele pentru arsuri, factor declansator al bolii Pana acum se credea ca aceste arsuri stomacale, aparute dupa intreruperea tratamentului, sunt doar o inchipuire, un fenomen mai degraba psihologic. Insa studiul in cadrul caruia unei grupe de oameni sanatosi i s-au dat astfel de medicamente, in timp ce alteia, formata tot din oameni sanatosi, i s-a dat placebo, fara ca voluntarii sa stie ce pastile iau, a aratat clar ca doar in prima grupa au aparut efectele adverse si ca acestea erau cat se poate de reale, a explicat Christina Reimer, cercetator in cadrul Universitatii din Copenhaga, autoarea studiului.

Pe langa proprietatile antiseptice, mierea s-a dovedit un remediu extrem de eficient in tratarea cancerului, bolilor cardiovasculare si neurodegenerative, precum si in cazul tratamentelor antiimbatranire.

Cea mai veche imagine a unor culegatori de miere, dateaza de acum 10.000 de ani, si a fost descoperita intr-o pestera din Spania, in apropierea orasului Valencia
Cele mai mari tari producatoare de miere sunt China, Turcia si Statele Unite ale Americii
In Grecia Antica, orice tanara mireasa trebuia sa isi inmoaie degetele in miere si sa unga pragul casei cu aceasta. Se spunea ca acest ritual ajuta la buna intelegere dintre soti si ducea la relatii bune cu soacra.
In Egiptul antic, 100 de vase cu miere erau echivalentul unui taur matur.
S-a dovedit faptul ca mierea este singurul aliment care nu se strica niciodata. Cu toate acestea, mierea trebuie tinuta in vase inchise ermetic, de culoare inchisa, si la temperaturi intre +4 si -10 grade. Lumina zilei distruge ezimele albuminoase antibacteriene din miere. Mierea este printre singurele alimente care contin majoritatea vitaminelor cunoscute.
Din miere se fabrica inclusiv bauturi alcoolice. Daca in trecut, din miere se obtinea miedul; in prezent, mai multe soiuri de bere au ca ingredient principal mierea.

Aici puteti gasi diverse Tratamente cu miere de albine

CITESTE "Mierea=Medicina?"